]
Ce este ecoturismul, cum funcționează acest sistem, de ce este important și cum putem noi, în calitate de călători, să punem în practică principiile de bază ale ecoturismului? În ultimii ani, creșterea interesului pentru turismul responsabil a depășit-o pe cea a turismului tradițional la soare și pe plajă cu o marjă din ce în ce mai mare. Având în vedere că unii experți estimează că ecoturismul reprezintă în prezent 11,4% din totalul cheltuielilor de consum, întrebări de acest gen au devenit din ce în ce mai frecvente. Și, pe măsură ce vom continua să vedem tot mai multe efecte negative ale turismului de masă asupra destinațiilor îndrăgite din întreaga lume, răspunsurile la aceste întrebări vor deveni din ce în ce mai vitale.
Ecoturismul, o mișcare care a început să prindă contur în anii 1980, este cel mai vechi și cel mai des folosit cuvânt pentru a-l descrie. Printre cuvintele de ordine mai recente din industrie se numără turismul durabil, turismul verde, turismul în natură, turismul responsabil, turismul etic, călătoria conștientă, turismul în favoarea săracilor și multe altele. Indiferent cum se numește, conceptele de bază pe care aceste filosofii le au în comun sunt că industria turismului în ansamblu ar trebui să adopte practici mai ecologice, să protejeze patrimoniul natural și cultural al unei destinații și să sprijine comunitățile locale.
Având în vedere că Organizația Națiunilor Unite a desemnat anul 2017 drept Anul Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare, acesta pare a fi un moment potrivit pentru a aprofunda ce este ecoturismul și de ce este important pentru viitorul călătoriilor. Aici vom explica definiția ecoturismului, vom examina istoria și evoluția sa, vom explora principiile și beneficiile sale de bază și vom analiza 10 moduri în care fiecare dintre noi, în calitate de călători responsabili, ne putem asigura că aventurile noastre au un impact pozitiv.
Definiția ecoturismului
Conform Oxford English Dictionary, cuvântul ecoturism a fost înregistrat pentru prima dată în 1973, urmat de ecoturism în 1982. Acolo, cuvântul este definit ca fiind: „Turismul în zonele de interes ecologic (de obicei medii naturale exotice și adesea amenințate), în special pentru a sprijini eforturile de conservare și pentru a observa viața sălbatică. Cu acces la un mediu în pericol, controlat pentru a avea cât mai puține efecte negative posibil”.
Ecoturismul a fost poate cel mai bine definit în 1990 de Megan Epler Wood, co-fondatoare a Societății Internaționale de Ecoturism (TIES) și autoare a șase cărți influente pe această temă. Cea mai recentă carte a sa, Sustainable Tourism on a Finite Planet: Environmental, Business and Policy Solutions, a fost publicată în 2017. Definiția inițială a lui Epler Wood (în prezent director al Inițiativei Internaționale de Turism Durabil de la Harvard) era mai simplă și mai directă. Ea a descris ecoturismul ca fiind: „Călătoria responsabilă în zonele naturale care conservă mediul și îmbunătățește bunăstarea populației locale”.
Pe scurt, ecoturismul înseamnă călătorii care au un impact pozitiv atât asupra ECOlogiei, cât și asupra ECOnomiei unei anumite destinații. O greșeală pe care mulți o fac este aceea de a presupune că ecoturismul înseamnă conservarea naturii și a vieții sălbatice prin orice mijloace necesare. Dar dacă strategia de dezvoltare turistică a unei destinații sau a unei întreprinderi nu oferă în mod activ beneficii financiare concrete popoarelor indigene, nu este cu adevărat ecoturism.
Alte ONG-uri, cum ar fi The Center for Responsible Travel (CREST, al cărui cofondator, Dr. Martha Honey, a fost, de asemenea, director executiv al TIES timp de patru ani), au extins conceptul lui Epler Wood pentru a oferi definiții mai profunde ale ecoturismului. CREST definește ecoturismul ca fiind „o călătorie responsabilă în zone naturale care conservă mediul înconjurător, susține social și economic bunăstarea populației locale și creează cunoștințe și înțelegere prin interpretarea și educarea tuturor celor implicați (inclusiv a personalului, a călătorilor și a locuitorilor comunității)”.
Alte organizații de turism responsabil pot avea propria viziune asupra ecoturismului, dar aceste trei definiții sunt cele mai importante.
Scurt istoric al ecoturismului
Primele origini ale ecoturismului pot fi urmărite până la programul Outing al Sierra Club. Lansate în 1901, aceste expediții anuale au dus excursioniști în zona rurală din Sierra Nevada pentru a le arăta membrilor minunile naturale, „astfel încât aceste persoane să devină lucrători activi în conservarea pădurilor”.
Mișcarea modernă a început să prindă rădăcini în activismul de mediu din anii 1970. Unele surse sugerează că termenul ecoturism a fost inițial inventat de arhitectul mexican devenit ecologist Héctor Ceballos-Lascuráin. El a folosit acest cuvânt pentru a descrie călătoriile în zone neperturbate pentru a se bucura de frumusețea naturală și de cultura acestora.
În 1981, Ceballos-Lascuráin a devenit președintele fondator al Asociación Mexicana para la Conservación de la Naturaleza, cel mai influent ONG mexican în domeniul conservării naturii. În 1984, a fondat prima agenție mexicană de ecoturism, ECOTOURS. Cartea sa de 315 pagini despre turism, ecoturism și zone protejate a fost publicată în 1996 de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). A fost timp de mulți ani consilier în domeniul ecoturismului la IUCN și la Organizația Mondială a Turismului a Națiunilor Unite.
Megan Epler Wood a fost o altă adeptă timpurie a mișcării ecoturistice. Era un tânăr biolog angajat de fondatorul World Wildlife Fund (și fost director al EPA) Russell Train la începutul anilor 1980. Din echipa sa de vedete de la acea vreme mai făceau parte Russell Mittermeier (în prezent președinte al Conservation International) și Thomas Lovejoy, cunoscut ca fiind nașul biodiversității.
„În anii 1980, ideea de dezvoltare durabilă era nouă”, își amintește Epler Wood. „A existat o discuție importantă despre cum să găsim modalități de a aduce beneficii localnicilor care doreau să conserve zonele naturale. Câțiva ani mai târziu, soțul meu și cu mine am locuit în Columbia cu o bursă Fulbright comună. [Nos dimos cuenta de que] oamenii care vizitează pădurea tropicală au adus cele mai multe dintre beneficiile pe care le vedeau localnicii.”
Ecoturismul în anii ’90 și dincolo de ei.
După ce s-a întors acasă, în 1988, Epler Wood a produs The Environmental Tourist pentru PBS. Ea a început să propună ONG-urilor de conservare un documentar despre ecoturism care ar fi „prima investigație globală a modului în care turismul ar putea contribui la conservarea resurselor naturale și la bunăstarea locală”. Când proiectul a pierdut finanțarea, și-a folosit contactele și a fondat Societatea Internațională de Ecoturism. Scopul organizației a fost acela de a contribui la dezvoltarea ecoturismului ca instrument viabil de conservare, de protecție a diversității bioculturale și de dezvoltare comunitară durabilă.
Epler Wood a părăsit TIES în 2002 pentru a-și înființa propria firmă de consultanță. Ea a fost înlocuită de Dr. Martha Honey, jurnalista și istoricul veteran care a scris în 1999 cartea de referință, Ecotourism and Sustainable Development: Who Owns Paradise? A fost director executiv al organizației din 2003 până în 2006 și, în cele din urmă, a fondat Centrul pentru călătorii responsabile din Washington, DC.
La o conferință susținută de Dr. Honey, TBEX Travel Blogging Conference din Cancun, Mexic 2014, întrebată despre schimbările pe care le-a văzut în industria ecoturismului în ultimii 20 de ani, Dr. Honey a insistat că acestea au fost în mare parte pozitive. „Mișcarea Slow Food, agricultura organică, filantropia în domeniul călătoriilor, preocuparea pentru traficul de persoane și abuzurile sexuale asupra copiilor, comerțul echitabil, compensarea emisiilor de dioxid de carbon și bunăstarea animalelor sunt toate ramuri ale copacului original.”
În ultimii 30 de ani, au existat multe alte simboluri ale ecoturismului, de la Jonathan Tourtellot (Centrul de gestionare a destinațiilor de la NatGeo) și Jeff Greenwald (fondatorul Ethical Traveler) la Hitesh Meta, o autoritate în domeniul eco-designului. În prezent, ecoturismul este considerat unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere din industria turismului (aproximativ 5% pe an), reprezentând aproximativ 6% din produsul intern brut mondial. Deși piața turismului tradițional a stagnat, prognoza globală a OMT a prezis o creștere rapidă a industriei ecoturistice în următorul deceniu.
Principiile ecoturismului
În esență, ecoturismul constă în reunirea celor care se ocupă de conservarea naturii și a faunei sălbatice, a comunităților locale și a industriei de turism responsabile pentru a asigura o dezvoltare axată pe durabilitatea pe termen lung, mai degrabă decât pe profitul pe termen scurt. Scopul este de a dezvolta unități de cazare, activități și atracții turistice care să fie în beneficiul tuturor celor implicați: flora și fauna locală, populația locală, părțile interesate din industria turismului și călătorii deopotrivă.
Având în vedere această misiune, industria ecoturismului a dezvoltat în mod colectiv o serie de principii directoare fundamentale în ultimele câteva decenii. În timp ce reglementarea și acreditarea internațională au rămas evazive, aceste orientări oferă un plan general pentru dezvoltarea turismului responsabil. Multe dintre aceste principii se aliniază cu cele ale Consiliului Mondial pentru Turism Durabil, care a elaborat o listă extinsă de criterii pentru destinații, hoteluri și operatori turistici sustenabili.
Principiul 1: Crearea unei conștientizări culturale și de mediu.
Educația este un aspect cheie al inițiativelor de ecoturism, atât pentru localnici, cât și pentru vizitatori. Cele mai multe dintre aceste eforturi se concentrează pe îmbunătățirea gradului de conștientizare, pe sensibilizarea oamenilor cu privire la problemele de mediu și pe încurajarea acestora să fie conștienți de impactul lor asupra locurilor pe care le vizitează.
Unii operatori de turism creează programe educaționale de conservare pentru școlile locale. Multe dintre ele oferă ghizi de interpretare, naturaliști și vorbitori invitați pentru a-i ajuta pe călători să înțeleagă mai bine experiențele trăite.
De asemenea, interacțiunile imersive cu culturile locale sunt din ce în ce mai frecvente. Aceste experiențe pun deseori accentul pe interacțiune, mai degrabă decât pe relația tipică dintre interpret și public cu vizitatorii.
Principiul 2: Conceperea și desfășurarea de excursii ecologice cu impact redus.
Vă mai amintiți vechiul proverb ecologist: „Fă poze, lasă urme”? Industria ecoturismului de astăzi se străduiește să meargă cu un pas mai departe. Accentul este pus pe durabilitate, minimizând amprenta negativă de carbon pe care călătoriile o lasă adesea asupra mediului. Dar, în prezent, obiectivul general este de a crea un impact pozitiv, nu doar neutru.
De la utilizarea surselor alternative de energie și asigurarea faptului că toate materialele de construcție sunt de proveniență locală până la limitarea dimensiunii grupurilor de ecoturism, trebuie să se ia în considerare în mod conștient asigurarea unui impact redus în toate etapele, de la dezvoltare la implementare.
Principiul 3: Furnizarea de beneficii financiare pentru conservare.
Ideea de a utiliza veniturile generate de ecoturism pentru a contribui la finanțarea conservării naturii și a vieții sălbatice nu este nouă. De fapt, aceasta datează de peste 100 de ani, de la crearea Serviciului Parcurilor Naționale al SUA.
Supranumit de regizorul de documentare Ken Burns „cea mai bună idee a Americii”, acest concept a fost aplicat de atunci în peste 6.000 de parcuri naționale din aproape 100 de țări din întreaga lume.
Atunci când este gestionat în mod corespunzător, ecoturismul poate contribui la furnizarea unei alternative generatoare de venituri la urbanizare, defrișări, agricultură nesustenabilă și braconaj. În timp ce criticii susțin că ecoturismul nu reușește adesea să își țină promisiunile, studii științifice recente continuă să ilustreze beneficiile pe care le aduce în materie de conservare.
Principiul 4: Furnizarea de beneficii financiare pentru populația locală.
Criticii au subliniat, de asemenea, că unele inițiative de ecoturism au creat mai multe probleme pentru populația locală decât au rezolvat. Programele prost gestionate pot duce la conflicte legate de terenuri și resurse, la distribuirea inechitabilă a profiturilor și la exploatarea culturală.
Iată ce se întâmplă atunci când fenomenul cunoscut sub numele de „greenwashing” – dezinformarea diseminată de o organizație pentru a prezenta o imagine publică responsabilă față de mediu – își ridică capul urât.
Adevăratul ecoturism TREBUIE să ofere beneficii financiare populației locale, fie prin mijloace directe (excursii, taxe de intrare și donații), fie indirecte (cum ar fi taxele de călătorie sau de cazare). În general, funcționează cel mai bine atunci când există o scară mai mică, o creștere mai lentă și o mai mare implicare a comunităților locale în toate etapele procesului de dezvoltare a turismului.
Principiul 5: Sprijinirea drepturilor omului.
Inițiativele de ecoturism ar trebui să se străduiască întotdeauna să sprijine drepturile omului, emanciparea economică și mișcările democratice într-o anumită destinație.
Pe lângă sensibilizarea cu privire la problemele sociopolitice și de mediu cu care se confruntă o anumită destinație, inițiativele de ecoturism ar trebui să sprijine întreprinderile locale și drepturile locuitorilor indigeni de a-și controla terenurile și proprietățile.
Acest principiu este, fără îndoială, cel mai problematic și controversat: ar trebui ca întreprinderile turistice sau călătorii să boicoteze o anumită destinație din cauza încălcării drepturilor omului sau a tratamentului nedrept aplicat populației indigene? În multe cazuri, aceste boicoturi nu pedepsesc puterea la fel de aspru ca pe localnicii care se bazează foarte mult pe veniturile din turism pentru a supraviețui.
Cum să fii ecoturist
Cel mai bun mod de a vă asigura că aventurile dvs. sunt pozitive pentru populația locală și pentru planetă este să deveniți un călător mai responsabil. Atunci când principiile de bază ale ecoturismului sunt aplicate, acestea pot stimula creșterea financiară în țările în curs de dezvoltare, consolidând economia globală. În mod individual, o persoană care face acești pași mici spre ecologie poate părea că nu are un impact prea mare. Dar, dacă luăm cu toții măsuri simple pentru a fi mai conștienți de alegerile noastre, putem face împreună o diferență uriașă. Să vedem cum să fim ecoturist!
Bagaje ușoare
Reducerea încărcăturii economisește bani din taxele pentru bagaje și crește eficiența combustibilului din aeronavă. Împachetați articole care pot fi spălate în chiuvetă și care se usucă rapid, astfel încât să poată fi folosite de mai multe ori în timpul călătoriei.
Economisiți apă
Faceți dușuri mai scurte, închideți robinetul în timp ce vă bărbieriți și vă spălați pe dinți și refolosiți prosoapele timp de mai multe zile. Și nu folosiți NICIODATĂ spălătoria hotelului, deoarece de obicei spală separat hainele fiecărui oaspete, chiar dacă sunt doar câteva articole.
Economisiți energie
Când părăsiți camera de hotel, închideți luminile, încălzirea, aerul condiționat și televizorul. Luați în considerare posibilitatea de a lăsa semnul „Nu deranjați” pe ușă, astfel încât personalul de menaj să nu vă curețe camera în fiecare zi. Astfel, veți economisi produse chimice de curățare și energia electrică necesară pentru aspirarea și spălarea lenjeriei.
Reducerea, reutilizarea și reciclarea
Luați o sticlă de apă fără BPA pe care să o puteți reumple, folosiți doar un singur săpun pentru chiuvetă și duș. Returnați broșurile și hărțile după ce nu le mai folosiți și păstrați deșeurile până când găsiți un loc unde să le reciclați.
Cumpărați produse locale
Căutați artizani indigeni și învățați despre meșteșugul lor. Când am fost în Riviera Maya, în apropiere de Coba, am văzut tone de artă pe linie de asamblare. Dar, în schimb, am ajuns să cumpărăm de la un bărbat care îi învăța pe copiii locali și pe turiști meșteșugul străvechi al olăritului mayaș și care distribuia profiturile în mod egal între familiile din satul său.
Lăsând doar urme de pași
Urmați traseele marcate pentru a evita deteriorarea florei indigene și luați în considerare posibilitatea de a avea o pungă pentru a strânge gunoiul de-a lungul călătoriei. Nu numai că este o modalitate excelentă de a contribui la menținerea frumuseții în aer liber, dar protejează și animalele sălbatice care ar putea mânca sau se pot încurca în gunoi.
Fii un călător și nu un turist
Luați-vă timp să vă cufundați în muzica, arta și bucătăria locală. Acceptă diferențele culturale care te fac unic. Faceți cunoștință cu localnicii și cu modul în care aceștia privesc viața. Ai putea fi surprins de lucrurile pe care le înveți atunci când îți deschizi mintea la idei noi!
Respectarea tradițiilor locale
Unele culturi au tradiții care sunt foarte diferite de ale lor. În unele țări musulmane, femeilor le este interzis să își arate pielea. Pentru unii, a fi fotografiat este ca și cum ți s-ar fura sufletul. Înțelegeți și respectați aceste tradiții, altfel riscați să jigniți oamenii a căror cultură doriți să o cunoașteți.
Retribuie
Țările în curs de dezvoltare au nevoie urgentă de necesitățile de bază pe care majoritatea oamenilor le consideră de la sine înțelese. Călătoriile îți oferă o experiență unică, care te însoțește pentru tot restul vieții. În schimb, luați în considerare posibilitatea de a oferi ceva în schimb, cum ar fi să aduceți rechizite școlare în excursiile în care știți că veți interacționa cu populația locală.
Cumpărarea cu conștiință
Citiți etichetele și puneți întrebări de genul „Din ce este fabricat acest produs?”. Peste tot pe planetă, oamenii vând obiecte fabricate din lemn de esență tare nesustenabil, specii pe cale de dispariție și artefacte antice. Poate că este în regulă să le vindeți în țara dumneavoastră, dar puteți vota cu portofelul și refuza să le cumpărați.
Beneficiile ecoturismului
Credem sincer că ecoturismul este pur și simplu un mod mai bun de a călători. Iată cum această abordare transformatoare a călătoriilor aduce beneficii pentru conservare, sporește înțelegerea interculturală și, în cele din urmă, transformă călătorii în avocați ai mediului:
Beneficii pentru fauna sălbatică
Pentru a vedea cum ecoturismul aduce beneficii naturii și vieții sălbatice, să ne uităm la speciile pe cale de dispariție, cum ar fi elefanții africani. Fildeșul din colți de elefant valorează 1.500 de dolari pe kilogram pe piața neagră, ceea ce a dus la o creștere dramatică a braconajului.
Dar elefanții valorează de 76 de ori mai mult vii decât morți. Dacă luăm în considerare veniturile obținute din excursii de fotografiere a vieții sălbatice, tabere de safari de lux și alte oferte de ecoturism, un singur elefant valorează 1,3 milioane de dolari pe parcursul vieții sale!
Alte specii intens braconate, cum ar fi leii și rinocerii, s-au dovedit a fi la fel de valoroase în viață. Ecoturismul oferă o alternativă pe termen lung la exploatare, generând venituri durabile și asigurând o mai bună sănătate generală a ecosistemului.
Beneficii pentru mediu
Rezervațiile naturale și parcurile naționale contribuie la prevenirea defrișărilor și a poluării, protejând în același timp habitatul unor specii endemice.
Veniturile oferite de ecoturism pot contribui la înlocuirea profiturilor obținute din practici de exploatare, cum ar fi mineritul sau agricultura pe rug și pe tăieri. De asemenea, poate contribui la asigurarea viabilității financiare pe termen lung a zonei.
De asemenea, ghizii naturaliști îi ajută pe călători să înțeleagă valoarea unui ecosistem viran și îi învață importanța conservării. În cele din urmă, acest lucru contribuie la crearea unei legiuni de călători mai atenți și mai conștienți.
Beneficii pentru populația locală
Atunci când este gestionat corespunzător, ecoturismul poate oferi populației locale surse alternative de venit. În țările bogate în faună sălbatică, cum ar fi Rwanda, foștii braconieri sunt adesea angajați ca ghizi sau urmăritori, folosindu-se de cunoștințele lor despre animale și habitatul lor.
În Costa Rica, șomajul a scăzut la mai puțin de 10% de când țara a început să își construiască infrastructura de ecoturism în anii 1970. În prezent, țara se bucură de cel mai ridicat nivel de trai din America Centrală. Implicarea comunităților locale în gestionarea turismului le conferă acestora o mai mare autonomie, asigurând că mai multe venituri sunt reinvestite la nivel local. Ecoturismul oferă, de asemenea, popoarelor indigene posibilitatea de a rămâne pe pământurile lor ancestrale, de a le conserva și de a păstra cultura tradițională.
Beneficii pentru călători
În cuvintele Secretarului General al ONU, Talib Rifai, Anul turismului durabil a oferit „o ocazie unică de a promova contribuția sectorului turismului la cei trei piloni ai sustenabilității – economic, social și de mediu – și, în același timp, de a crește gradul de conștientizare a adevăratelor dimensiuni ale unui sector adesea subevaluat”. Desigur, a fi un călător responsabil necesită un nivel mai ridicat de angajament pentru a fi conștient și atent la impactul pe care îl avem asupra destinațiilor pe care le vizităm. Dar ecoturismul ne oferă, de asemenea, experiențe incredibile și transformatoare, permițându-ne să dezvoltăm relații personale mai strânse cu natura, cu animalele sălbatice și cu localnicii pe care îi întâlnim în timpul aventurilor noastre.